hranirea porumbeilor

Cum sa hranim porumbeii, de Georges Fabry!
Cum sa hranim porumbeii!


In functie de anotimp, trebuie sa le asiguram o hrana cat mai variata si de foarte buna calitate. De asemenea, amestecul trebuie sa fie bine proportionat si dat cu grija, in functie de anotimp.

Iarna: 50% orz, 20% grau, 20% porumb, 10% fasole uscata boabe, mazare si neghina.

Pentru porumbeii de matca: 25% grau, 30% porumb, 30% fasole, 10% mazare si neghina, 5% floarea soarelui

Pentru zburatori: 15% grau, 40% porumb, 30% fasole, 10% mazare si neghina, 5% floarea soarelui, iar ca desert o mica cantitate de canepa (doua trei zile inaintea competitiei si numai la vaduvi).

La naparlire – 15% orz, 25% porumb, 25% grau, 5% floarea soarelui, 5% canepa, 25% fasole si mazare.

Atentie: se trece in mod treptat de la un regim alimentar la altul.

Evitati supra alimentatia – Fiti stricti in selectie. Nu hraniti porumbeii cu graunte aruncate pe podea. Folositi hranitoarele care trebuie tinute curate in mod permanent. In fiecare saptamana – de preferinta martea dimineata -, puneti la dispozitia porumbeilor o baie rece.

Schimbati zilnic apa de baut – spalati si curatati in fiecare dimineata adaposturile.

Cei 75 de ani de succese importante ale crescatoriei Fabry constituie cea mai buna dovada a excelentelor metode folosite de-a lungul anilor.

Va rugam sa notati ca ingredientele recomandate, indiferent ca sunt pentru porumbeii de matca, zburatori sau la naparlire, nu sunt droguri, ci numai adjuvante la hranirea cerealiera.

De asemenea, sa tineti seama ca pasarile pentru reproductie sa fie de cea mai buna calitate, lucru care trebuie sa fie constatat de catre specialisti, care au o practica indelungata si succese neintrerupte.

Dati aceste produse numai daca aveti motive serioase sa o faceti. Urmariti cu atentie metoda Fabry si veti avea motive suficiente sa va autofelicitati.

Noi in mod solitar si sincer va dam sfaturi care sunt necesare si indispensabile.


Rolul sarurilor minerale in alimentatia porumbeilor voiajori!

Sarurile minerale ajuta la marirea rezistentei si fortei porumbelului, prelungirea „formei” si sunt de o importanta capitala in lumea columbofila.
Fiecare element celular al porumbelului poseda o mineralizare proprie.
Printre principalele saruri ce participa la construirea scheletului este cazul de a cita în primul rand clorura de sodiu (sarea de bucatarie), fosfatii de calciu, magneziu, sulful, sodiul, fosforul, fierul, potasiu, carbonatii alcalini, siliciu, etc.

Sulful si fosforul fac parte din molecula albuminoida si din elementele pur minerale sub forma de sulfat si fosfati.
Carbonatii alcalini se gasesc în toate tesuturile, porumbeii le asimileaza din cereale si apa si se produc de asemenea si în organism prin oxidarea sarurilor în acizi organici ca citratii, tartratii si malatii.
Siliciul. Se întalneste în toate partile osoase, pene, epiderma, sange, etc.
El este furnizat tot de cereale si apa, precum si din prundis (nisipul de rau).
Aceasta explica faptul pentru care porumbeii prefera nisipul, care usureaz? nu numai digestia, dar care ajuta la recuperarea pierderilor suferite.
Potasiul. Porumbeii tineri, sn curs de crestere au nevoie de el sn mare masura, sarurile de potasiu aduc mari servicii impotriva deranjamentelor de stomac, manifestarilor artritismului, etc.
Lamaile si mai ales carbunele de lemn con?in mult potasiu.
Sulful. Pana pentru a se forma are nevoie de mare cantitate de sulf.
Ea se gase?te în salata, seminte de floarea soarelui, grau.
Sulful este laxativ, expectorant si ajuta mult în cazurile de difterie, artrita si în toate afectiunile epidermice.
El poate fi administrat în pietris, sau alta compozi?ie asemanatoare.
Printre principalele elemente ce intra în compozitia oaselor penelor si oualelor, mai sunt calciul ?i acidul fosforic.
Sarurile de calciu ajuta la compozitia oaselor, formarea penelor si oualelor, diferitelor combinatii din tesuturile musculare, nervilor si globulelor sanguine.
In concursuri porumbeii pierd o mare cantitate de fosfat de calciu, care trebuie snlocuit, inlocuirea se face prin glicero-fosfatul de calciu, care este asimilabil si are o actiune favorabila asupra porumbeilor.
De retinut este faptul ca pana con?ine 85% materii azotate si fosfatate in timp ce oul nu con?ine decat 12%.
100 g pene contin tot atatea materii azotate si fosfatate cat 600 g oua.
Oasele si penele datoreaza deci marea lor soliditate fosfatului de calciu, care combate slabiciunea osoasa, diareea, anemiile, naparlirea defectuoasa tulburari în digestie, pierderea for?elor.
Porumbelul trebuie sa aiba zilnic ratie de fosfat de calciu, careil procura din alimente bogate in aceste saruri minerale (ovaz, grau, secara, etc).
Ca si glicero-fosfatul de calciu, rolul glicero-fosfatului de magneziu, sodiu si potasiu este primordial in dezvoltarea organismului.
Lipsa lor se resimte in sanatatea porumbeilor.
Fierul este prototipul medicamentului tonic si reconstituant prin excelen?a.
El este intalnit in carnea musculara, nervi, cartilagii, albumina oului, epiderma si in special în penele porumbeilor.
El ajuta la reconstituirea hemoglobinei.
Porumbeii iau fierul din cereale (secara, orz, ovaz, grau, etc) si prin apa.
Daca porumbeii sunt intr-o stare de molesala, anemici, cu o naparlire rea, daca caronculele sunt decolorate, daca gatul este palid galbui, dac? organismul este fara for?a, se datoreaza faptului ca sangelui ii lipseste fierul.


Electrolitii,

modul de administrare si functionale!
Ce efecte au electrolitii asupra organismului si cum functioneaza?


- Asa cum am spus, in primul rand restabilesc echilibrul fluidelor (refac rezervele de apa în urma deshidratarii, cauzata de efort intens sau diaree);

- Apoi, suprima senzatia de sete.

Cand si le administram? Cel mai potrivit moment este imediat dupa efort (o cursa pe vreme caniculara). Deci ar trebui sa fie deja în apa la întoarcerea porumbeilor. De asemenea, este indicat sa le administram înainte de îmbarcare daca vremea este foarte calduroasa. Dl. Jorisse ne sfatuieste sa procedam astfel. “Daca pasarile se intorc acasa si aproape ca se dezintegreaza din cauza pierderilor masive de lichide/saruri, e deja prea tarziu”, afirma dumnealui. In acest caz, trebuie sa administrati electrolitii peste graunte, folosind si niste Ulei (medicinal). Astfel, gustul acela tipic de sare al solutiei apoase este evitat. La scurt timp dupa servirea mesei, electrolitii se dizolva in gusa si in stomac, pasarilor li se face sete si, în consecinta, vor bea apa peste cantitatea normala, care se va fixa foarte bine în organismul lor. Probabil ca acest lucru ii va da porumbelului si un sentiment de incredere în sine. Puteti imbunatati aceasta metoda adaugand un balsam intestinal (Cometose). Fibrele pot absoarbe o cantitate mare de apa si o pot retine o perioada indelungata în tranzitul intestinal. Procedand astfel, porumbeii nu vor incerca sa se lase la apa in timpul unei curse pe vreme caniculara, pierzand astfel timp pretios. Dupa un zbor de fond, electrolitii pot fi administrati porumbeilor timp de 2 – 3 zile pentru a-i ajuta sa se recupereze mai repede.

Cateodata, se intampla ca puii de 10 zile sa produca subit excremente apoase; uneori, e mai multa apa decat gainat. Dupa ce ati adaugat electroliti in adapatoare, rezultatul poate fi spectaculos si, în interval de doua zile, excrementele pot reveni la normal. Pasarile care sufera de Adeno (E coli) beau foarte multa apa, ca atare si excrementele sunt foarte apoase. In cazul acestor porumbei, electrolitii pot fi de ajutor. Electrolitii si chiar bauturile destinate uzului sportivilor pot fi preparate si in casa, dar sunt necesare unele cunostinte pentru a utiliza în doze corecte zaharul, sarurile si apa.

Din articolele mele, cred ca ati înteles ca electrolitii, sedochol-ul si drojdia de bere fac parte din putinii aditivi alimentari in care am încredere.


Sucul de usturoi

In 1,5 litri de apa se pun 8 capatani mari de usturoi curatate si pisate marunt. Se mai adauga 1 lingurita cu miere din prima zi si se lasa la macerat. LA 1-2 zile il mai agitati bine, dupa 7 zile mai adaugati o lingurita de miere si o ceapa mare tocata marunt , agitati la 1-2 zile, dupa 4-5 zile mai puneti o lingurita de miere iar dupa cam 3 saptamani este gata, il scurgeti de pulpa grosiera, stoarceti 2 lamai si il pastrezi in frigider. Eu folosesc urmatoarea formula de administrare: pe 1 ale luni le dau otet in apa cate 10 ml/litru iar pe 15 ale lunii le dau suc de usturoi 5ml/litru de apa, sa nu le lasati aceste amestecuri mai mult de 2 zile. Dupa ele se da apa curata. Ps: sa nu amestecati sucul de usturoi cu otetul k nu o sa aveti rezultate.

Sucul de usturoi este foarte benefic la urmatoarele:

salmonela;
tricomonoza;
vermicid;
antibiotic natural;


Calciu – Supliment necesar porumbeilor

Este foarte importanta ca hrana porumbeilor de reproductie sa aiba un nivel crescut de calciu, fiind vitala suplimentarea cu calciu, odata perechile formate. Oricat de mult pot ingurcita (in special femelele), odata imperecheate, ele nu pot asimila atat de mult cat le trebuie pentru a compensa pierderea de calciu din sistem prin producerea in gusa a laptelui si prin formarea cojii de oului.



Pasarile de reproductie trebuie sa aibe acces la calciu tot timpul anului si in mod special in perioda imperecherii. Nivelul scazut de calciu duce la producerea de oua cu coaja moalem aparitia de oua legate intre ele, paralizie post-depunere la porumbite, calitate scazuta a laptelui din gusa, o crestere incetinita a puilor, pui cu oase demineralizate ( se poate constata cand apasam usor partea imferioara a ciocului in lateral).Se recomanda ca porumbeii de reproductie sa aibe acces permanent la minerale roz, grit din coaja de ou, bloc mineral si, dupa imperechere, in plus si la un supliment de calciu solutie in apa, de 1-2 ori pe saptamana.


Mierea de albine

Mierea îmbunătăţeşte ritmul cardiac, favorizând circulaţia sanguină din artere. Mai îmbunătăţeşte de asemenea fixarea calciului în oase.

Mierea se dă porumbeilor înainte şi după cursă pentru a le spori energia.
Pentru administrare, se amestecă o lingură de miere la doi litri de apă. Acest amestec se dă porumbeilor de două ori pe săptămână. Trebuie totuşi o atenţie sporită la miere, căci depăşirea dozei poate să provoace diaree.

La administrarea de miere, se poate adăuga şi puţin suc de lămâie, căci acidul ascorbic creşte rezistenţa la boli.

Sursa: Secretele Porumbeilor


Otetul de mere

Oţetul de mere previne salmonella şi tricomonaza. În cazul salmonellei, acidul acetic din oţetul de mere omoară bacteriile din intestine ce provoacă această bacterie.
În cazul tricomonazei, oţetul scade PH-ul din intestine sub valoarea de 5.5, iar tricomonaza nu se mai poate dezvolta. Pentru administrare, se amestecă 20 ml de oţet de mere cu 2 litri de apă.
Acest amestec se da alternativ din două în două zile.

Sursa: Secretele Porumbeilor


Propolisul

Azi am descoperit un articol interesant despre propolis si actiunile lui benefice pentru organism, in special pentru organismul uman, dar sunt sigur ca acest “medicament” obtinut de la albine ar putea fi folositor si pentru pasarile noastre. Articolul l-am gasit pe blogul Laurentiu Enache, mai jos este doar o frantura din articol, intrati AICI pentru a citi restul
Actiuni terapeutice ale propolisului

Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate in substante active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni.Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare, actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mancarimea de piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.

Cea mai buna varianta de folosire a propolisului, este TINCTURA DE PROPOLIS.
In special este bine ca aceasta sa fie amestecata cu o catitate de ulei de soia, masline, porumb, grau sau chiar si de floarea soarelui. Inainte de fiecare folosire, amesteca uleiul impreuna cu tinctura de propolis si de preferat este sa o amesteci cu mancarea. Odata pe saptamana cred ca este de ajuns ca produsul sa fie administrat.

Ce parere aveti se merita sa administram propolis porumbeilor?

Desi e cam scump…


Turta speciala
O reteta de hrana minerala corespunzatoare,este urmatoarea:
-Fosfomar 82,5%
-Sare furajera iodata 15%
-Sulfat de fier 1,2%
-Sulfat de magneziu 1,0%
-Sulfat de cupru 0,3%

O metoda adecvata,prin care se asigura porumbeilor substantele minerale de mai sus,este prepararea de catre crescator a unei turte speciale. Din ce se compune turta?

-50% nisip grosier
-25% var stins
-10% scoici pisate si coji de oua
-10% sare de bucatarie
-5% carbune de lemn

Se prepara,amestecand in stare uscata cantitatile de mai sus.Apoi le stropim cu apa si din nou le amestecam pana obtinem o masa compacta.Aceasta se ‘’coace’’intr-o tavita.Turta tare o maruntim in bucatele mici de marimea bobului de grau si poate fi servita porumbeilor.


Ceapa

Ceapa are multe beneficii, unele din ele fiind prezentate aici:
Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
Diuretic puternic, dizolvant si eliminator al ureii si al clorurilor.
Antireumatismal
Antiscorbutic
Antiseptic si antiinfectios (antistafilococic: ceapa se comporta în privinta acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
Secretor, expectorant
Digestiv (ajuta în digestia fainoaselor).
Echilibrant glandular
Antisclerotic si antitrombozic
Afrodisiac(lucrari vechi, Hull Walton)
Hipoglicemiant
Antiscrofulos
Vermifug
Hipnotic usor
Curativ al pielii si al sistemului pilos.

Ceapa poate fi folosita pentru mentinerea sanatatii la porumbei, prin urmatoarele procese de preparare:
1. administrata in starea ei naturala (taiata marunt), oferita inaintea meselor;
2. sub forma de tinctura de ceapa;
3. sub forma de ceai;
4. sub forma de suc de ceapa.
De obicei este recomandat a se administra atat pe mancare, cat si in adapatori.
In cea din urma, este bine ca apa sa nu stea la soare si caldura, mai mult de 12-24 ore, pentru ca fermenteaza.
Ca doza este de preferat 2 linguri la 3-5 litri.

Hreanul


Denumit stiintific armoracia rusticana, hreanul este o planta originara din estul Europei, folosita la gatit, pentru gustul sau condimentat si aromat, dar si in medicina naturista pentru beneficiile curative.
Radacinile sunt cele care se folosesc atat in bucatarie, cat si in medicina, pentru continutul bogat in vitamine, fitoncide (substante cu actiune antibacteriana) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).Hreanul nu este o planta pretentioasa. Ea rezista atat la temperaturile scazute, cat si la seceta prelungita. Nu se cultiva in solurile nicipoase, ci in cele argiloase si ferme.

Intrebuintari curative
Hreanul poate trata cu succes mai multe afectiuni, asociate sistemului respirator sau urinar. Astfel, radacina de hrean poate inlocui tratamentul medicamentos in cazul bolilor respiratorii.Este foarte recomandat ca hreanul, sa fie folosit in salatele administrate porumbeilor, impreuna cu ceapa si usturoiul, dar si cu celelalte legume enumerate in articolele precedente.Racelile isi gasesc remediul intr-o radacina de hrean medie, consumata la cateva zile de porumbei. Caile respiratorii vor fi eliberate, iar vitaminele continute de hrean dar si continutul proteic din alimentatie vor revitaliza organismul.
Hreanul mai este folosit si in tratarea infectiilor intestinale. Prin actiunea sa antibacteriana si antiinflamatoare, elimina imediat primele simptome ale infectiei. Pentru un tratament eficient, alternati consumul de hrean cu cel de ceapa si usturoi.
Forma de administrare si cantitatile recomandate
Hreanul, folosit ca medicament natural, poate fi administrat sub forma de sirop, tinctura, vin tonic, energizant sau proaspat ras. Siropul se realizeaza in casa, prin stoarcerea sucului dintr-o radacina data prin razatoare, in care ati adaugat o lingurita de miere.
Dupa cateva minute in care ati lasat amestecul la macerat, puteti folosi siropul tratament. Tinctura este mult mai concentrata si se obtine dintr-o radacina de hrean rasa, in care ati adaugat putin alcool. Dupa opt zile se strecoara si astfel se obtine tinctura care trateaza afectiunile enumerate mai sus.
Energizantul cu hrean se obtine din oua, lamaie si radacini de hrean rase. 12 oua se tin tot atatea ore in suc de lamaie. Dupa o jumatate de zi se scot, se bat energic si se toarna din nou in sucul de lamaie, in care ati adaugat un kg de hrean ras, putin alcool si miere.(Aceasta portiune este foarte recomandata noua oamenilor)Amestecul se lasa la macerat noua zile si astfel ati obtinut tonicul perfect pentru fiecare zi in care sunteti lipsiti de energie.
ATENTIE!
Evitati consumul in exces. Hreanul poate provoca tulburari digestive, prin actiunea sa puternica.


Varza


Acest aliment atat de comun pentru noi are calitati ce sunt cunoscute inca din antichitate, ea fiind considerata la un moment dat un adevarat panaceu.
Calitatile sale sunt de necontestat, astfel ca varza poate fi folosita cu succes in prevenirea si tratarea unui numar extrem de mare de boli, ea fiind o adevarata farmacie naturala.
Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor.

Din pacate insa, multi o acuza de provocarea unor tulburari digestive la porumbei. Insa pot spuna ca problemele digestive, apar in urma consumului exagerat de varza, mai ales, daca este asociata cu apa.
Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avand in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs.
Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sunt constituite in primul rand din pentosan, glucide partial asimilabile.
In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sunt prezente si ele la un nivel ridicat.
Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurand printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sunt foile aflate la exterior).
Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C.
Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.
Vitaminele din grupa B sunt si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa. Continutul in minerale este si el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier, la fel si cel in oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sunt abundente, fiind compuse in majoritate din celuloza si hemiceluloza, ceea ce explica si anumite intolerante intestinale.
Modul de preparare a verzei poate inlatura insa aceste efecte. Fibrele alimentare sunt capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia.
Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manance in stare cruda, pentru a i se pastra intacte proprietatile.
Caracteristici:
Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor
Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule
Indicatii terapeutice generale gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba).
De aceea varza este recomandata in:
Astenii
Imbatrinire prematura la porumbei
Demineralizari
Inflamatii si infectii intestinale
Varza este indicata in alimentatia porumbeilor in toate perioadele anului.
Se foloseste ca atare, taiata marunt si administrata porumbeilor ca supliment alimentar.
Este foarte buna combinata cu alte legume, exemplu: morcov,pastarnac, ceapa, usturoi etc.